De dincolo

Sa-ti piepteni parul dat pe spate
sa te privesc atent si poate
sa-ti invelesc obrazul bland
cu un duios suspin de vant

e greu de-atunci, mi-e dor si-mi vine
sa ma dezic, sa vin la tine,
de-ar fi asa usor sa 'fiu' din nou
te-as prinde-n mana larga, nu mi-ar mai fi rau

pasesc alaturea si te privesc cum esti pierduta
de te-oi gandi la mine ce-as mai vrea sa stiu
esti trista, fugi de lume, esti tacuta,
si-ti petreci serile departe pan' tarziu

te uiti departe-n zare peste plopul vested
de parc-ai fi plecata-n nori adanci
te mangai usurel abia atins pe crestet
dar nu ai cum sa simti iar ca atunci

de as putea sa-ti spun ca sunt aici
ca te sarut in fiecare noapte la culcare
ca ma-nfirip in mii si mii de licurici
mi-ai da numai si numai mie atunci crezare

dar nu am cum sa sparg geamul strain
ce ma desparte de te-a face sa simti viata
ce mi-o traiesc acum insa.... divin,
lasandu-ti tie doar speranta

in vise te voi vizita mereu
si-acolo chiar imi vei raspunde
caci doar acolo tu si eu
geamul cel gros il vom putea patrunde