Adrian Paunescu...de suflet

In noaptea despartirii dintre noi/Copacii cad pe drum din doi in doi,/In ochi ma bate viscolul cainesc/Si am venit sa-ti spun ca te iubesc. / Probabil drumul meu va duce-n iad/Ma-mpiedic de o lacrima si cad/Si iar adorm si iar mi-e dat un vis/Ca biata cifra doi s-a sinucis. / Si de atata viscol vestitor/Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor,/Ca tineri am intrat si cu ce rost/Si ce batrani iesim din tot ce-a fost. / Nici aripile zboruri nu mai pot,/E numai despartire peste tot/Si se aude ca va fi mai greu/Decat vom fi departe tu si eu. / Dar nu pentru a-ti spune ca e rau/Am dat cu bulgari mari in geamul tau,/Ci ca sa stii, in viscolul cainesc,/Ca plec si mor si plang si te iubesc. / Si vreau sa-ti dau cu acte inapoi/Dezastrul impartirilor la doi,/Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frant / Si cum e sa fii singur pe pamant.