Oglinda

Maimuţa a primit ca dar, odată,
O mică oglinjoară fermecată,
În care şi figura cea mai creaţă
Părea frumoasă şi părea isteaţă.
S-a izmenit la ea o zi întreagă
Dar n-a putut nimic să înţeleagă:
Ori cum se aranja, era prea lată,
Prea lungă, prea sucită, prea...pătrată.
“Oglinda asta este mincinoasă!
Ca mine nu e nimeni mai frumoasă!
Poftim, cu cine şi-a găsit ea ceartă!”...
Şi, cu năduf, o sfărâmă de-o piatră.

Vă-nchipuiţi cum a rămas cu gura
Când a văzut ce-a născocit natura:
De jos, subtil, o încadrau speriate
Mai multe mii de capete...pătrate.

Erbiceanu

Ploaie de fluturi

Te-am plouat pe umarul stang
Cu un fluture
Te-ai intors atins de visul natang
Ca de o pulbere
Polenul de floare te-a facut
Sa stranuti
Ne cunoastem de-o viata
Si n-ai sa ma uiti
In noianul de floare
Carliontata pe-o bucla
Am gasit glasul caruia
Ii spuneam sa se duca
Cochete chemari de cocon
In trecut
Pe ramura leaganului batran
De sub nuc
Naluci bantuiau visele calde
De nopti
Si cerul cu stele din curte
Striga pentru toti

Carnaval la Venetia

Dragul meu conte sunt eu Mara,
Mi-am ascuns chipul chinuit,
In spatele acestei masti caci tata
Ma cauta in piatzeta parca e indracit
Caci e iubirea interzisa
Si sufletul ma cheama catre tine in zadar
In lanturi inima-mi-e indarjita
Si carnavalul nu dureaza-n veci ca sa m-ascund amar
Vreau sa fugim in lume fara masti pe fata
Sa nu ne mai ascundem in orase mari
Sa ne schimbam destinul intr-o clipa
Sa pierdem urma noastra trista de fugari

Adam

Atunci cand cerul s-a crapat ca un perete alb uscat
Ai fost creat si dirijat de Dumnezeul tau..barbat
Si-a indreptat degetul sau fara sa te atinga-n hau
Si’atunci incet te-ai ridicat si ai gandit, ai rationat,
Cu viata noua ai fost adus in lumea vie ca din parinteasca vintre,
Femeie trup din trupul tau ai dat creand pe lume-un nou pacat

In hipnoticul albastru de pe palarie

In hipnoticul albastru de pe palarie
Ti-am croit din vise cate-o forma vie
In apaticul banal al zilei gri
Sa te-nveseleasca far’ sa stii
Cercuri cercuri ca-ntr-o balta pensula am aruncat
Si reflexii apei de culoare’am dat
Mii de pietricele rasfirate’n infinit
Si culorile apusului de soare desfrunzit…

Dansul frunzelor de toamna

Cu ochii stransi de vant sub cozoroc
Ti-am aruncat un zambet stramb de toamna rece
Te-ntrebi cum de-am avut atat noroc
Sa ma ascund sub pelerina pana trece
De dupa geamul ce atine toamna sub oblon
Tu ma priveai atent si frunzele jucau in loc zevzece….

Toamna de octombrie

Cand am ajuns acasa m-am privit in fuga prin oglinda
Scotandu-mi palaria poleita-n picuri mici
Si vrand s-o scutur si s-o svant langa umbrella
Am ridicat o frunza doua galbene ca o manta de licurici

Plapande imi cazusera in mers prin parc,
s-au unduit in vant tinandu-mi calea,
ca un suraz tarziu de’artar infiorat
de primele soptiri de vant ce aduc ploaia

Fall colection, by Zuzu

As the winter laughs away
Corner passing autumn days
Grab the leaves amid the trees
Feel the rain and feel the breeze

Gossip birds building a nest
Summer ran away too fast
Shiver thoughts come down with rain
Put a hat, calm down your brain

Ti-ai ridicat jobenul si ai salutat... by Zuzu

Ti-ai ridicat jobenul si ai salutat…

Mi-ai aparut o silueta in décor
Paseai incet iar eu simteam ca mor
Nesiguranta ca esti tu, ma naucea
Sub borul palariei incercam sa-ti prind privirea

Cu mainile in buzunare te-ai oprit
O cuta ridicasesi pe sacoul aburit
Ploaia botise rece o maneca de la costum
Noroc ca ai avut jobenul sa te apere pe drum

O picatura vad cum ti se impreuna sub barbie
Sa fie ploaie sau o lacrima tarzie?
Iti scoti jobenul si-l inclini si esti semet
Azi ai venit sa-mi spui c-o sa-ti lipsesc….?

Au trecut clipele …. Ti-am lasat pe masa amintirile.....

Au trecut clipele …. Ti-am lasat pe masa amintirile.....

Printre vorbe te vad, printre soapte
Ma intorc si te simt, vii de departe
Ma retrag lateral, sa nu ma vezi
n-ai sa stii c-am fost acolo, n-ai sa crezi

rup din agenda-o foaie si iti scriu
stiu c-ai sa vii acasa mai tarziu
si nu poti stii ce ai pierdut intarziind
cred in inadins ca mi-ai facut, nemaivenind

scriu incet, nu ma grabesc, nu mai am treaba
tricourile de pe sarma ti le-am strans
le-am ordonat in dulap si fara graba
mi-am luat de-acolo lucrurile si am plans

am maturat si praful ce se asternuse
pe pardoseala, pe gresie si parchet
pentru c-a fost geamul deschis, vantul batuse
amestecand tot ce era sau nu corect

intotdeauna mi-a placut sa am puterea
sa-mi las aroma-n urma, sa suspini,
fara sa-mi las voit amprenta
dar in fiece colt al casei totusi sa ma simti

clatesc acum paharele si asta-I treaba
e gata totul, am plecat
e ordine la propriu, vine seara
iti las biletul meu ardent pe pat

e-mpaturit cu grija, prins e cu inelul
pe interiorul caruia jurai ca ma iubesti.
Ce-n mine n-ai vazut…este copilul
Ce plange daca-l pacalesti

Ies si trag usa si ezit afara
Ma cheama inapoi tot ce-am iubit
Sa intru totusi si sa rup biletul?
Si sa te-astept ca si cum n-ai mintit?

Un zgomot se aude, e vecinul,
Trag usa, o incui si plec rapid
Mai bine –asa, chiar dac-acum veninulIn vene imi va picura, zile intregi, acid

Pentru ca....by Zuzu

Pentru ca…
Pentru ca ce?
Parca as fi scris cate ceva..si iata: scriu. Ma intorc din cand in cand si ma uit pe geam. De ce?
Pentru ca ninge…si aseara ningea dar mai intai a plouat si geamurile erau aburite, calde pe interior si reci pe afara. Si picaturile de ploaie se scurgeau dezordonat pe geam. Si parca nu conta ca mai sunt 20..10..5..2..1 minut pana la final…
Hmmm…as fi prelungit la nesfarsit poate, sau nu stiu,… clipa..minutul macar…
Si dac-a fost minciuna ce? A fost asa de reusita incat pentru cateva ore, apoi zile nu mi-a mai pasat de apasarea mea. Apasare? Cam da…
Si acum am uitat si de apasare. Poate acum mi-e din ce in ce mai clar de ce tinem de lucruri, de oameni..daca ele si ei nu mai tin de noi si nu mai sunt ce au fost sau n-au fost niciodata ce ti-ai dorit, ce ti-ai inchipuit.
Ce inseamna o clipa, un minut..o ora…o zi..doua..trei? poate inseamna surpriza. Surpriza ca poti sa cunosti si altceva, poate ceva mai bun.
Imi tot spuneam…de cateva zile incoace…’daca ar fi fost el asa…ce bine ar fi fost…,de ce nu e si el asa?, se poate si asa?’
Si acum ma intreb: de ce atitia ‘poate’? de ce atatea variatiuni pe aceeasi tema? De ce?
Lasa…
Ce?
Nu conteaza…

Zuzu

Locul de intalnire - 2006 /
/
-Alege o stea! /
-De ce? /
-Asa… /
-Acolo vei gasi privirea mea /
s-o-mbratisezi.. /
-dar nu stiu sa ajung la ea /
-incearca…vei vedea..
puterea mintii te va lua… /
te va purta… /
-spre ea? /
-Da…catre ea… /
-si-acolo ce se va-ntampla? /
-pai m-oi gasi..te-oi astepta… /
acolo undeva… /
in viata mea..cu viata ta.. /
ne-om bucura de ea..de stea.. /
-crezi ca e simplu chiar asa? /
-da , cred ca da. /
-si unde te gasesc? da-mi un reper.. /
-in gara stelei sus in cer.. /
iei trenul visului rapid… /
ai grija!! Sa nu pieri in vid /
te-astept sa vii, sunt sus pe stea, /
te-astept sa continuam povestea.. /
-cum o sa te mai recunosc? /
-Cum? Suntem singuri sus in cosmos.. /
hai , hai alege-o stea.. /
si te voi astepta, /
o mie doua mii de ani de-I vrea, /
pe coltul cinci al ei, in dreapta, /
pe steau mea, pe steaua ta, /
hai nu mai sta!alege-o stea..a mea, a ta, a amandurora /

Adrian Paunescu...de suflet

In noaptea despartirii dintre noi/Copacii cad pe drum din doi in doi,/In ochi ma bate viscolul cainesc/Si am venit sa-ti spun ca te iubesc. / Probabil drumul meu va duce-n iad/Ma-mpiedic de o lacrima si cad/Si iar adorm si iar mi-e dat un vis/Ca biata cifra doi s-a sinucis. / Si de atata viscol vestitor/Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor,/Ca tineri am intrat si cu ce rost/Si ce batrani iesim din tot ce-a fost. / Nici aripile zboruri nu mai pot,/E numai despartire peste tot/Si se aude ca va fi mai greu/Decat vom fi departe tu si eu. / Dar nu pentru a-ti spune ca e rau/Am dat cu bulgari mari in geamul tau,/Ci ca sa stii, in viscolul cainesc,/Ca plec si mor si plang si te iubesc. / Si vreau sa-ti dau cu acte inapoi/Dezastrul impartirilor la doi,/Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frant / Si cum e sa fii singur pe pamant.

Adrian Paunescu...de suflet

Adrian Paunescu - Fosta iubire
Nici amintirea nu te mai pastreaza/De-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon/Ai fost o nebunie si o raza/Ramai un numar vechi de telefon./As vrea sa te mai vad dar nu se poate/Am auzit ca te-am vazut candva/Dar ca prin geam cu marginile mate/Priveam prin fosta draga fiinta ta./Mai vine cineva si mai imi spune/Cate ceva de bine sau de rau, /Dar noi n-avem nici amintiri comune/Te-ai dus luand tot ce era al tau./Candva te presimteam pe-o filfaire/Stiam apropierea sa ti-o gust./Acum chiar sa ma tai tot nu am stire/Ca mie aproape pasul tau ingust./A fost iubire ? Sau minciuna lunga?/Te rog da voie gandului curat/Din departarea mea sa te ajunga/La orice nume azi te-ai fi mutat./Un telefon uitat si o adresa.../Aud ca suferi si traiesti urat/Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa/Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat./E greu sa-ti spun, dar viata impreuna/Oricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun/Un adevar mai grav ca o minciuna, /Mai trist, mai inflamabil, mai nebun./Nu mai existi, esti trasnetul de vara/Ce mi-a lasat in creier cer topit/Dar cand te-am aruncat pe usa-afara./Eu cel mai mult atuncea te-am iubit./Sa-ti spun sa te intorci ? Astepti zadarnic, /Ramai si-mbraca-ti viata in vopsea, /Marita-te mai bine c-un paharnic, /Sa aiba dromaderii ce sa bea....